Clasa de impozitare I în Germania – reglementări aplicabile persoanelor singure

Germania este unul dintre principalele state europene cu o economie puternică și un sistem fiscal complex. Un element central al acestui sistem îl reprezintă reglementarea claselor de impozitare (Steuerklassen), care joacă un rol semnificativ în impozitarea atât a cetățenilor, cât și a străinilor activi în țară. În acest context trebuie evidențiată clasa de impozitare I, ce exercită o influență considerabilă asupra nivelului impozitului pe venit aplicat angajaților necăsătoriți. În cele ce urmează sunt prezentate caracteristicile acestei clase, categoriile de persoane eligibile, precum și avantajele și obligațiile acestei forme de impozitare în cadrul sistemului fiscal german.

Cota de impozitare pe venit în clasa de impozitare I 

O întrebare fundamentală adresată de persoanele care încep un loc de muncă în Germania vizează nivelul cotei de impozitare pe venit în clasa I. Această întrebare este justificată, întrucât afectează semnificativ venitul net. În Germania se aplică o cotă de impozitare progresivă, care se utilizează uniform pentru toți contribuabilii, independent de clasa de impozitare. Regula este clară: un venit mai mare conduce la aplicarea unei cote de impozitare mai ridicate. 

Cea mai redusă cotă de impozitare pe venit în clasa I este în prezent de 14 la sută și se aplică veniturilor impozabile care depășescplafonul de bază (12.348 euro). Pentru intervalul dintre 12.348 € și 69.878 € anual, cota crește progresiv – de la 14% până la 42%. 

Contribuții de asigurări sociale în clasa de impozitare I

Pentru clasa de impozitare I în Germania trebuie plătite următoarele contribuții de asigurări sociale:

• Suprataxa de solidaritate – majorare de 5,5% asupra impozitului pe venit, în prezent aplicabilă doar pentru venituri anuale care depășesc 20.350 euro (impozitare individuală) sau 40.700 euro (împreună),
• Impozitul bisericesc – pentru toate persoanele care aparțin unei biserici – cotă de 8–9% din impozitul pe venit,
• Asigurarea de îngrijire – contribuție de 3,4% (pentru persoane fără copii aproximativ 3,6–4,0% cu suprataxă de aproximativ 0,35–0,6%), se aplică veniturilor de până la 5.812,50 euro/lună (69.750 euro/an); jumătate din contribuție este achitată de angajator,
• Asigurarea de pensie – contribuție de 9,3% din venitul lunar până la 8.450 euro, cealaltă jumătate fiind suportată de angajator,
• Asigurarea de șomaj – contribuție de 2,6% (câte 1,3% de la angajat și angajator) pentru salarii lunare de până la 8.450 euro,
• asigurarea medicală legală – 7,3% din venitul lunar până la 5.812,50 euro, posibilitate de contribuții suplimentare în funcție de casa aleasă – plată pe jumătate de către angajator.

Pentru stagiari, studenți și angajații cu timp de lucru redus (Minijob) se aplică reglementări diferite privind asigurările sociale.

”

Cu privire la clasa de impozitare I, nu se poate pleca de la premisa inutilității generale a depunerii declarației de impozit. Mulți salariați necăsătoriți cu activități lucrative în Germania nu au obligația de a depune declarația fiscală, însă pot obține frecvent rambursarea sumelor achitate în exces – de exemplu, pentru cheltuieli cu deplasarea, angajare pe parcursul anului sau alte cheltuieli deductibile. Prin urmare, înainte de o decizie privind nedepunerea declarației de impozit, trebuie analizată posibilitatea existenței unor drepturi la rambursare.

Facilități fiscale în clasa de impozitare I

Salariul final, ca și nivelul final al impozitului în clasa I, sunt influențate și de numeroase scutiri fiscale. De importanță centrală este plafonul de bază – partea din venit complet scutită de impozit. În anul 2026 acesta se acordă tuturor persoanelor active în Germania și este de 12.348 euro.

Există de asemenea alte sume legale neimpozabile din venit – acestea sunt totuși dependente de situația individuală. Pentru anul 2026, în clasa de impozitare I se aplică următoarele facilități:

• Paușală pentru cheltuieli de promovare – 1.230 euro (în cazul demonstrării unor cheltuieli mai mari se poate aplica o deducere corespunzătoare),
• Paușală pentru cheltuieli speciale – 36 euro,
• Deducere pentru copii – 9.756 euro pentru ambii părinți împreună,
• Paușală pentru îngrijire, educație și formare per copil – 1.320 euro.

Sume deductibile în clasa de impozitare I

Indiferent de clasa de impozitare atribuită, posibilitatea deducerilor în cadrul declarației de impozit pe venit depinde mereu de circumstanțele individuale ale contribuabilului. Este recomandabil să se determine costurile deductibile, în cazul în care se dorește o abatere de la paușala pentru cheltuieli de promovare în valoare de 1.230 euro. Acest lucru poate duce la o rambursare fiscală mai favorabilă, mai ales dacă în anul de referință au fost suportate cheltuieli mai ridicate pentru promovare. 

Trebuie menționată paușala de distanță pentru deplasările între domiciliu și locul de muncă în valoare de 0,38 euro pe kilometru începând cu primul kilometru, mai ales pentru distanțe de peste 20 km zilnic. Pentru persoanele independente sau pentru cele care lucrează la domiciliu există, de asemenea, deduceri simplificate pentru spațiul de lucru la domiciliu de până la 1.260 euro anual; peste un venit care depășește plafonul de bază de 12.348 euro, se poate lua în considerare încheierea unei asigurări private de sănătate ca alternativă la sistemul public, pentru a evita contribuția suplimentară și a adapta polița la necesitățile individuale.

Diferența dintre clasa de impozitare I și IV 

Clasele de impozitare I și IV se diferențiază în principal prin starea civilă a contribuabilului. Clasa de impozitare I se aplică de regulă persoanelor necăsătorite, în timp ce clasa IV este destinată soților sau partenerilor înregistrați care nu trăiesc în separare permanentă și nu renunță la venituri salariale. În sistemul de repartizare IV/IV, fiecare soț este impozitat separat pentru propriul venit în cadrul calculului lunar al impozitului – o sarcină fiscală mai redusă decât în clasa I nu este astfel garantată automat. Reducerea fiscală efectivă depinde de veniturile ambilor parteneri și de regularizarea anuală. 

Diferența dintre clasa de impozitare I și III

Clasa de impozitare III este prevăzută pentru cuplurile căsătorite, în care unul dintre parteneri câștigă semnificativ mai mult decât celălalt. În această situație combinația este cea mai avantajoasă. Clasa III permite compensarea diferențelor de venit din cadrul căsătoriei prin facilități fiscale. Schimbarea din clasa de impozitare I în III este astfel permisă doar la încheierea căsătoriei.

Este posibilă trecerea din clasa de impozitare I în clasa II?

Atribuirea clasei de impozitare este efectuată, de regulă, automat de către administrația fiscală germană – criteriul decisiv fiind starea civilă. Persoanele necăsătorite fără copii nu au, în cele mai multe cazuri, opțiunea de schimbare și rămân, de regulă, în clasa de impozitare I care le-a fost atribuită.

În cazul unei modificări a situației personale și dacă se dorește schimbarea clasei de impozitare, aceasta poate fi efectuată de mai multe ori pe parcursul anului. În acest sens, este necesară depunerea unei cereri corespunzătoare la administrația fiscală. Trebuie avut în vedere că pentru alte clase de impozitare nu este necesar un contract de căsătorie – de exemplu, clasele de impozitare III, IV și V sunt disponibile și persoanelor care se află într-o parteneriat civil înregistrat.

În cazul persoanelor singure cu copil este recomandată trecerea de la clasa de impozitare I la clasa II – astfel se poate beneficia de suma de deducere destinată persoanelor singure care cresc copii.

Este necesară depunerea declarației fiscale pentru clasa de impozitare I?

Fără cunoașterea exactă a situației individuale a unei persoane angajate în Germania, nu este posibilă o răspuns clar la această întrebare. Clasa de impozitare nu reprezintă singurul factor determinat, iar numeroase alte circumstanțe trebuie luate în considerare. Deși multe persoane încadrate la clasa de impozitare I nu au obligația de a depune declarație fiscală, tema este una complexă, deja prezentată în articolul – Cine trebuie să depună declarația fiscală în Germania? –. Este important de menționat că administrația fiscală germană poate solicita depunerea declarației, dar nu este obligată să o facă, motiv pentru care este recomandată o verificare individuală pentru a stabili dacă există obligația de a depune declarația de impozit pe venit.

În cazul persoanelor obligate la depunerea declarației fiscale către administrația fiscală germană, se recomandă utilizarea unui instrument de asistență adecvat. Aplicația de declarare fiscală Taxando este potrivită pentru gestionarea rapidă și necomplicată a formalităților – descărcarea programului este recomandată.